O discuție pe care am auzit-o de zeci de ori, mereu aceeași, în locuri deosebite: „Am cumpărat casa, e o investiție.”
Este adevărat? Depinde.
Dacă în casa aceea stai, plătești ratele la credit, plătești impozitele și întreținerea și facturile — și paisprezece ani casa aceea îți va cere sume fără să-ți dea un euro înapoi până în ziua în care o vei vinde (dacă o vei vinde vreodată), atunci nu este o investiție în înțelesul obișnuit al cuvântului.
Este o alegere de viață, poate bună, poate chiar cu noimă economică pe termen lung, dar nu este un instrument care lucrează pentru tine.
Este un instrument pentru care lucrezi tu.
Deosebirea dintre aceste două categorii de „lucruri pe care le ai” este, cel mai probabil, lucrul cel mai însemnat pe care îl vei învăța despre viața ta financiară.
Și este, în chip surprinzător, lucrul pe care cele mai multe aplicații de finanțe personale și mulți consultanți de școală veche îl estompează.
Cashfulness îl pune în mijloc.
O numim deosebirea dintre Active+ și Active−, și odată ce o vezi, nu mai poți să n-o vezi.
Ce este un Activ+
Definiția de lucru e simplă: un Activ+ este ceva ce ai și care, cât timp îl ai, îți aduce un flux de bani pozitiv sau o așteptare de randament care se poate dovedi.
Lucrează pentru tine.
Câteva exemple concrete, fără pretenția de a le cuprinde pe toate:
- un apartament dat cu chirie, care îți aduce o chirie lunară;
- un apartament cumpărat cu gândul de a-l revinde mai scump pe viitor (Activ+ prin câștig de capital, chiar dacă între timp nu aduce un euro);
- o poziție pe acțiuni (pentru dividendele care se repetă, pentru câștigul de capital la vânzare, sau pentru amândouă);
- un fond care crește în timp prin cupoane, dividende, capitalizare sau creșterea valorii unității;
- obligațiuni (pentru cupoanele care se repetă, pentru deosebirea dintre prețul de cumpărare și prețul de răscumpărare sau de vânzare, sau pentru amândouă);
- o parte într-o afacere care aduce profit sau care se reevaluează în timp;
- o operă a minții (o carte, un brevet, un program) care aduce drepturi de autor sau licențe.
Ce au toate acestea în comun? Lucrează pentru tine.
O fac în două feluri: îți aduc fluxuri care se repetă (chirii, dividende, cupoane, drepturi de autor) sau se reevaluează în timp, iar câștigul acela îl scoți în clipa vânzării.
Deseori amândouă laolaltă. Ajunge oricare dintre cele două — o așteptare întemeiată și care se poate dovedi e destul ca să facă din ceva un Activ+.
Tu nu faci (aproape) nimic — în afară de hotărârile de la început și de câteva alegeri de administrare — și ceva vine spre tine, azi sau mâine.
Nu e vrajă, e felul în care lucrează capitalul productiv, și odată ce ți-ai clădit o temelie trainică de Active+, ea începe să se compună în timp în folosul tău.
O nuanță însemnată, care în vorbirea de zi cu zi se pierde adesea: nu tot ce ai și are valoare este de la sine un Activ+.
Cumpăna este gândul și rostul lucrului.
Un apartament poate fi Activ+ în două feluri: ori îl dai cu chirie și îți aduce o chirie, ori crește în valoare și îl vei revinde mai scump. Chiar și un apartament nelocuit poate fi cu totul un Activ+, dacă gândul tău de lucru e revânzarea de mâine — poate preferi să nu-l dai cu chirie ca să nu te legi prin contract și să-l ai numaidecât gata de vânzare.
Devine, în schimb, un Activ− când îl folosești în rost personal: casa de vacanță sau de sfârșit de săptămână, chiar dacă îi crește valoarea de piață în timp, este un instrument de consum. Îți dă bucurie, timp cu familia, amintiri — dar nu lucrează pentru tine. Îți cere întreținere, impozit pe clădire, facturi, cheltuieli de asociație.
Câștigul care poate ieși la vânzare va fi un câștig de o singură dată, dar între timp era, cu totul, un cost al deținerii.
Ce este un Activ−
Cealaltă față a monedei.
Un Activ− este ceva ce ai și care, cât timp îl ai, îți cere fluxuri de bani spre afară pentru întreținere, impozite, costuri, pierdere de valoare.
Tu lucrezi pentru el.
Câteva exemple:
- mașina, cu pierderea ei de valoare, cu impozitul auto, cu asigurarea, cu întreținerea, cu carburantul;
- casa în care stai, cu creditul ipotecar, cu impozitul pe clădire acolo unde se plătește, cu întreținerea, cu facturile, cu cheltuielile de asociație;
- casa de vacanță folosită în rost personal (concedii, sfârșituri de săptămână), cu întreținerea ei, cu impozitul pe clădire, cu asociația, cu facturile — chiar dacă îi crește valoarea de piață în timp, cât o folosești tu nu lucrează pentru tine.
Ce au în comun? Tu lucrezi pentru ele.
Nu sunt rele și nu sunt de ocolit — mașina e necesară, casa e neapărat necesară, casa de vacanță îți dă timp și apropiere.
Sunt pur și simplu costuri ale deținerii și așa se cade să fie tratate în planul de conturi, fără romantism și fără moralizări.
O însemnare importantă: bunurile de consum mărunte — hainele, electrocasnicele obișnuite, lucrurile mici de fiecare zi, uneltele pentru pasiuni — nu le tratăm ca Active− în bilanț.
Sunt costuri ale perioadei: le notăm ca ieșiri când le cumperi, și se încheie acolo.
Dacă s-ar întâmpla să revinzi o haină sau un obiect mic pe o platformă de mâna a doua, este un venit mic și neobișnuit (în contabilitate se numește venit din surse neprevăzute), nu scoaterea în bani a unui activ pe care îl țineai în bilanț.
Deosebirea e însemnată: a ține în bilanț fiecare bun de consum mărunt al casei ar face să explodeze complicarea, fără să adauge limpezime.
O lămurire importantă, care ferește de încurcături: un Activ− nu este o pasivă.
Pasivele, pe limba contabilității, sunt datoriile — creditul ipotecar e o pasivă, împrumutul pentru mașină e o pasivă.
Un Activ− este ceva ce ai, care valorează ceva și care te costă ca să fie ținut.
Cashfulness ține aceste trei categorii bine despărțite (Active+, Active−, Pasive), pentru că înseamnă lucruri deosebite și se poartă în timp în chip deosebit.
De ce Cashfulness pune deosebirea asta în mijloc
Nu e o podoabă.
Când creezi un cont nou sau un bun nou în Cashfulness, îți cerem să-l așezi ca Activ+ sau Activ−.
Este o alegere de arhitectură, nu de etichetă.
De aici se nasc trei urmări concrete.
Prima e că tabloul de comandă îți arată raportul Active+ / Active− din patrimoniul tău.
Nu numai suma, ci alcătuirea.
Dacă azi ești la treizeci-șaptezeci, știi încotro te duci.
Dacă vrei să ajungi la cincizeci-cincizeci în trei ani, ai un obiectiv concret și cu cifre, nu un gând vag de „a investi mai mult”.
A doua e că fiecare hotărâre nouă de cumpărare se cântărește pe grila asta.
Întrebarea „lucrul ăsta pe care îl cumpăr e un Activ+ sau un Activ−?” devine primul filtru din minte, înaintea prețului.
Nu ca să spui de la sine nu Activelor− — ar fi absurd, și de fapt vom continua să le cumpărăm, pentru că multe sunt necesare sau plăcute — ci ca să știm ce facem.
A treia e că vorba despre independență financiară încetează să fie o abstracțiune.
Definiția de lucru e banală: independență financiară înseamnă să ai destule Active+ ca să-ți acopere ieșirile obișnuite.
Punct.
Când ajungi acolo, ești liber în înțelesul strict: capitalul tău lucrează îndeajuns pentru tine, iar tu nu mai ești ținut să lucrezi ca să-ți plătești viața.
Nu înseamnă că vei înceta — mulți merg mai departe din propria alegere — dar înseamnă că ai putea.
Ce se schimbă în mintea celui care începe să gândească așa?
Încetează să-și privească bunurile ca pe un sold neclintit („am atât la bancă”) și începe să le privească drept o alcătuire.
Din o sută de bunuri pe care le am, treizeci lucrează pentru mine și șaptezeci mă costă.
Mutarea asta e singură jumătatea muncii și e cea care face ca hotărârile de mai apoi să fie luate în cunoștință de cauză, nu din instinct.
O însemnare importantă înainte de a merge mai departe.
Viața nu e o grilă fără greș, iar Cashfulness nu e o aplicație rigoristă.
Există bunuri amestecate — o mașină folosită și pentru o activitate de meserie e în parte Activ+ (aduce venit) și în parte Activ− (aduce costuri); o poți așeza cum ți se pare mai cinstit.
Există alegeri de viață care au temeiuri nefinanciare și e bine așa — casa familiei, barca pentru sfârșitul de săptămână, instrumentul muzical care îți face bucurie — sunt Active− în planul de conturi, dar nu de aceea greșite.
Cashfulness nu-ți spune ce trebuie să ai.
Îți spune ce ai.
Hotărârile rămân ale tale.
Ideea concretă
Dacă e să iei un singur lucru din articolul acesta, e o mică deprindere.
La următoarea hotărâre de cumpărare care contează — o mașină, o călătorie, o mobilă, o investiție, un curs, orice — încearcă să te oprești treizeci de secunde înainte chiar de a te uita la preț și întreabă-te trei lucruri.
Lucrul acesta, cât timp îl am, îmi aduce un flux sau îmi cere unul?
Asta e prima întrebare. Răspuns scurt: aduce, cere, sau amândouă și în ce măsură.
Dacă îmi cere, e un cost pe care îl primesc cu bună știință, pentru că îmi dă o valoare care nu e financiară?
Nu tot ce ai trebuie să aducă flux.
Dar trebuie să fie limpede că plătești pentru ceva ce nu e o întoarcere în bani și că știi ce e acel ceva.
Echilibrez Activul− acesta cu destule Active+ în patrimoniul meu întreg?
O hotărâre singură contează puțin.
Contează alcătuirea care iese din ea și traiectoria pe care aceasta o desenează în anii următori.
Trei întrebări, treizeci de secunde, nimic încurcat.
Nu e o deprindere de austeritate — nu te pune să te lipsești de nimic.
E o deprindere de conștientizare.
Rezultatul e că, și când vei cumpăra lucruri care îți cer bani (și o vei face, așa e viața), vei ști exact ce faci, de ce o faci și cum se așază în harta mai largă.
În Cashfulness logica asta e scrisă în cod.
Tabloul de comandă ți-o arată. Planul de conturi ți-o cere.
Dar poate începe și înainte de a descărca aplicația: poate începe azi, cu o deprindere simplă a minții, pusă la lucru pe următorul lucru pe care ai de gând să-l cumperi.
Deosebirea dintre Active+ și Active− este și în inima cărții pe care am scris-o, Strategie pentru finanțele personale, unde o povestesc cu exemple concrete și cu GNUCash ca instrument de învățare. Dacă vrei să pătrunzi pe îndelete înainte chiar de a încerca aplicația, o găsești pe Amazon.
Dacă vrei să vezi cum se preface deosebirea într-o aplicație adevărată, te așteptăm pe lista de așteptare a betei la cashfulness.com/beta.
Iar în articolul următor vom vorbi despre motorul care face toate acestea posibile: partida dublă, o tehnică de șase sute de ani care azi contează mai mult decât oricând.
— Vittorio