Am citit Rich Dad Poor Dad al lui Robert Kiyosaki în primii ani 2000, când era deja o carte vestită, dar nu încă fenomenul mondial de mai apoi.
Am citit-o ca consultant financiar înscris în registru, cu curiozitatea celui care caută toate felurile posibile de a privi același lucru.
Și cartea aceea mi-a lăsat pe suflet două lucruri: unul pe care l-am păstrat și unul pe care l-am lăsat pe drum.
Lucrul pe care l-am păstrat este o intuiție simplă, dar pentru cine n-a învățat niciodată contabilitate e foarte puternică: nu tot ce ai este la fel.
Unele dintre lucrurile pe care le ai pun bani în buzunarele tale — un apartament dat cu chirie, o acțiune care plătește dividende, o afacere care aduce profit.
Altele dintre lucrurile pe care le ai trag bani din buzunarele tale, lună după lună — mașina, casa în care stai, garderoba, barca de agrement.
Cei mai mulți oameni, până în clipa în care citesc o pagină care așează deosebirea asta, nu au gândit-o niciodată în felul acesta. Gândesc doar „am atât la bancă” și „am casa mea”. Nu deosebesc. Nu văd direcția.
Kiyosaki a răspândit deosebirea asta cum puțini alții în lume. Și îi suntem recunoscători.
Lucrul pe care l-am lăsat pe drum este felul în care Kiyosaki a vândut lumii intuiția asta și tot ce i-a lipit deasupra în anii care au urmat.
În Cashfulness am clădit ceva ce pornește de la aceeași intuiție, dar merge în altă direcție.
În articolul acesta vreau să-ți lămuresc unde ne apropiem de Kiyosaki și unde ne depărtăm de el.
Ce a văzut bine Kiyosaki
Ca să fim drepți cu un autor care a vândut peste patruzeci de milioane de exemplare, merită să pornim de la ce a văzut bine.
Sunt cel puțin trei lucruri.
A rupt cultura soldului neclintit.
Vreme de generații, oamenii și-au gândit sănătatea financiară privind soldul contului curent.
Kiyosaki a ajutat la mutarea acelei luări-aminte spre ceva mai viu: ce aduc bunurile tale și ce te costă.
Este o mutare de privire care schimbă totul. Nu cât valorezi, ci încotro te duci.
A desfăcut ecuația „casă în proprietate = investiție”.
Pentru cultura europeană a secolului trecut, cumpărarea unei case era de la sine o investiție.
Kiyosaki a pus în scris, cu exemple simple, că o casă în care stai — cât timp stai în ea, plătești creditul, plătești impozitele și întreținerea — nu pune bani în buzunarele tale.
Este o alegere de viață, poate bună, dar nu e o activitate productivă în înțelesul strict.
Pe punctul acesta Cashfulness e cu totul de acord, și am vorbit pe îndelete despre el în articolul dedicat Activelor+ și Activelor− din acest blog.
A îndemnat la gândirea despre independența față de venitul din muncă.
Ideea că propriul capital poate, cu timpul, să lucreze pentru noi cât lucrăm noi pentru el este o idee care ușurează.
Cashfulness o împarte și o pune în mijlocul ideii de independență financiară: să ai destule Active+ ca să-ți acopere ieșirile obișnuite.
Pentru aceste trei lucruri îi suntem datori. Punct. Fără ceartă.
Ce a exagerat (sau a greșit) Kiyosaki
Zicând asta, „pachetul Kiyosaki” nu se sfârșește la cele trei puncte de mai sus.
Ba mai mult, cea mai mare parte din ce a ieșit din carte în cei douăzeci de ani următori merge într-o direcție pe care nu vrem s-o urmăm.
Agresivitatea ca metodă.
Kiyosaki clădește multe dintre mesajele lui pe o structură de dușmani: sistemul de școală care te face dependent, „Poor Dad”, tatăl sărac de neimitat, consultanții financiari care încearcă să te păcălească, angajații care sunt „robi” ai cursei de șoareci.
Este retorică ce împarte lumea în două. Merge la vânzarea de cărți.
Nu merge la clădirea calmului.
În Cashfulness nu clădim dușmani. Nu e un sistem „rău” de pus față în față cu o metodă „mântuitoare”. E un tablou zăpăcit de făcut limpede, și atât.
Imobiliarele ca religie.
În anii de după carte, Kiyosaki s-a mutat tot mai mult spre o rețetă foarte anume: să cumperi imobile de dat cu chirie, pe cât se poate cu bani împrumutați (efect de levier), ca drum principal spre independență.
În Cashfulness nu prescriem nici o clasă anume de bunuri.
Activele+ pot fi imobile, dar și fonduri, ETF-uri, obligațiuni care plătesc cupoane, dividende, părți în afaceri, opere ale minții care aduc licențe.
Care e amestecul bun pentru tine ține de viața ta, de firea ta, de țara în care trăiești, de vremea în care trăiești, de vârsta ta.
Cashfulness nu are un răspuns unic, pentru că întrebarea nu are un răspuns unic.
Făgăduința bogăției.
Subtextul lui Kiyosaki este „vei ajunge bogat dacă urmezi metoda”.
Cashfulness nu promite bogăție.
Bogăția este un cuvânt cețos și încărcat de cultură, iar noi nu vindem vise.
Promitem limpezime, și de acolo alegerile le faci tu, iar alegerile tale hotărăsc ce vei deveni.
Cashfulness este instrumentul, nu rezultatul.
FIRE și ieșirea din cursa de șoareci.
O bună parte din mișcarea FIRE — Financial Independence, Retire Early — are rădăcini în ecoul lui Kiyosaki. Ideea că țelul de la urmă e să încetezi să muncești cât mai repede.
Cashfulness nu este împotriva independenței financiare. Cum am spus, o pune în mijloc.
Dar libertatea la clădirea căreia vrem să te ajutăm nu este o fugă: este o alegere.
Când ajungi în punctul în care Activele+ tale acoperă ieșirile tale obișnuite, ești liber. De acolo ai putea înceta să muncești.
Mulți merg mai departe din alegere, pentru că munca îi hrănește sau pentru că e o lucrare pe care vor s-o ducă la capăt. Alții încetinesc. Alții schimbă meseria. Alții se dedică familiei, nepoților, unei pasiuni, unei asociații de voluntariat.
Libertatea e să poți alege. Nu datoria de a fugi.
Tonul de guru.
În ultimii cincisprezece ani Kiyosaki a devenit un personaj de televiziune care vinde cursuri de mii de euro, aruncă preziceri catastrofice despre piețe, își croiește un stil de guru.
Nu e stilul nostru, nu e meseria noastră, nu e marca noastră.
Cashfulness te vrea om mare, care conștientizează, nu ucenic.
Alt vocabular, motor mai trainic
E și o deosebire tehnică pe care merită s-o numim în două vorbe.
Kiyosaki folosește perechea asset / liability: două categorii binare, simplificate.
Cashfulness folosește Active+ și Active− — vocabular sobru, cumpătat, și mai ales sprijinit pe un sistem întreg de partidă dublă, aceeași tehnică pe care firmele o folosesc de șase sute de ani ca să-și țină bilanțurile.
Deosebirea nu e numai de cuvinte.
Partida dublă arată nu numai ce ai și ce datorezi, ci și cum se mișcă fluxurile în timp, și îți dă putința să vezi sănătatea financiară în patru categorii deosebite (Active, Pasive, Cheltuieli, Venituri) în loc de două.
Scheletul e mai trainic. Am povestit despre el în articolul despre partida dublă pentru cine nu e contabil, din acest blog.
Și îl găsești lămurit concret, cu exemple și cu GNUCash ca instrument de învățare, în cartea pe care am scris-o — Strategie pentru finanțele personale, pe care o găsești pe Amazon. Este cartea pe care aș fi vrut s-o găsesc eu, acum douăzeci de ani, după ce l-am citit pe Kiyosaki.
Pentru cine este Cashfulness, dacă l-ai citit pe Kiyosaki
E un om care a citit Rich Dad Poor Dad și a scos din ea ceva bun — deosebirea activ/pasiv a intrat în felul lui de a gândi banii.
Dar a încercat și s-o pună în practică urmând scenariul propus de autor — cursuri, imobile de dat cu chirie pe bani împrumutați fără măsură, ideea de a trebui să „ieși din cursa de șoareci” în câțiva ani — și s-a pomenit neliniștit, sub apăsare, cu o viață financiară mai încurcată decât înainte și mai puțin senină decât nădăjduia.
Sau a citit cartea, a prins ideea, dar s-a oprit acolo, pentru că restul pachetului — tonul, graba, fudulia — nu-i era pe măsură.
Pentru omul acesta Cashfulness este o propunere de creștere calmă.
Aceeași intuiție de plecare, schelet mult mai trainic, vocabular respectuos, nici o promisiune de bogăție, nici o grabă de a „ieși din cursa de șoareci”, nici un guru pe podium.
Există o metodă. Se aplică pe îndelete. Merge în timp, nu în cele treizeci de zile de după un seminar.
Iar dacă nu l-ai citit niciodată pe Kiyosaki, dar ai ajuns la articolul acesta pe alte căi, e bine la fel.
Nimic din ce spunem aici nu ține de citirea lui Kiyosaki. Deosebirea dintre Active+ și Active− o găsești povestită în felul nostru, în Cashfulness, fără să fi trecut prin Rich Dad.
În scurt
Trei lucruri, unul peste altul, ca să încheiem.
Kiyosaki a răspândit o intuiție însemnată. O recunoaștem deschis.
Kiyosaki a clădit peste intuiția aceea o metodă, un ton și o promisiune pe care nu le împărtășim. O spunem deschis.
Cashfulness propune o creștere calmă a aceleiași intuiții, fără ceartă și fără îmbrățișare, sprijinită pe un sistem contabil riguros (partida dublă) și pe o promisiune mai cumpătată (limpezime, nu bogăție).
Dacă ești omul dintâi pe care l-am descris — cine l-a citit pe Kiyosaki și a scos ceva din el, dar nu se recunoaște în agresivitate — Cashfulness e, cel mai probabil, locul tău.
Te așteptăm pe lista de așteptare a betei la cashfulness.com/beta.
Dacă însă ești un urmaș încredințat al metodei Kiyosaki clasice — cursuri, imobiliare fără măsură, FIRE ca țel principal — nu-ți va fi bine în Cashfulness, și e drept așa.
Lumea e mare, sunt instrumente pentru orice stil.
Cashfulness e gândit pentru cine caută calm și metodă laolaltă. Din scheletul acela, e ce facem, și e singurul lucru pe care îl facem.
— Vittorio